La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Pângălești, făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată doar din satul de reședință (care avea și un cătun Ciolanu), având în total 656 de locuitori. În comună existau o biserică și o școală mixtă cu 54 de elevi (dintre care 6 fete), iar principalii proprietari de pământ erau moștenitorii lui Em. Pangal. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cămineasca, cu satele Cămineasca și Bila, având 1494 de locuitori. Erau și aici două biserici și o școală mixtă cu 33 de elevi (dintre care 2 fete).
Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Argeș a aceluiași județ; comuna Pângălești avea 2514 locuitori în satele Pângălești, Petru Rareș și Principele Nicolae și în cătunul Albele. Satul Bila se separase de comuna Cămineasca, formând o comună de sine stătătoare, cu 1068 de locuitori; în timp ce comuna Cămineasca avea în satul ei 1105 locuitori. În 1931, și satul Principele Nicolae s-a separat de comuna Pângălești, formând o comună distinctă, în timp ce satul Petru Rareș a trecut la comuna Ciolanu.
După al Doilea Război Mondial, autoritățile comuniste au decis schimbarea numelui satului și comunei Principele Nicolae în Vlașin, și pe al satului și comunei Pângălești în Schitu, iar în 1950 au transferat comunele raionului Giurgiu apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, comunele Bila, Cămineasca și Vlașin fiind desființate și satele lor trecând la comuna Schitu. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.